Poema dedicado por la poeta y editora Ana Muela Sopeña y traducido al rumano por el poeta y traductor Andrei Langa
*
A Mercedes Ridocci
Las ciudades se visten de dulzura
con el humo secreto de la vida
que asciende lentamente
por la errática piel de los solsticios.
Una casa vacía en la penumbra
espera de tu cuerpo el desafío
de la rosa perfecta en su rincón.
En los ojos del sueño
habita la nostalgia de una mirada única.
El amante perdido se disuelve
en la respiración de las aceras.
Las ciudades desnudan
las horas melancólicas de una mujer abierta
al asombro más fértil
o al encuentro fugaz, inesperado.
Ana Muela Sopeña
PUBLICADO POR ANA MUELA SOPEÑA EN 10:46
Pentru Mercedes Ridocci
Orașele se scufundă în tihnă
cu fumul metaforizat al vieții
care se ridică lent
prin pielea vagă a solstițiilor.
O casă goală aflată în umbră
așteaptă din corpul tău provocarea
rozei perfecte a ungherelor lui.
În privirea visului
locuiește nostalgia unei vederi unice.
Prietenul pierdut se diluează
în respirația trotuarelor.
Orașul dezgolește
orele triste ale unei femei deschise
spre uimirea fertilă
sau către un randevu rapid și brusc.
