Madre,
te recuerdo sentada en el banco del parque
con la falda plisada
aquella blusa que te gustaba tanto
y los zapatos de piel vieja.
La espalda mirando al sol
las manos entrelazadas
descansan sobre tu regazo,
la mirada perdida en paisajes de silencio.


¡Tan sola!

© Mercedes Ridocci





Mamă,

mi te amintesc cum ședeai pe o bancă în parc

cu rochia în pliuri,

acea bluză care mult îți plăcea

și pantofii din piele învechită.

Cu spatele întoarsă la soare

și mâinile încrucișate

ce ți se odihneau pe genunchi,

privirea pierdută în peisajul tăcut.



Atât de singură!



*trad. din spaniolă de A. Langa



De la sección: Poemas a mis padres
  

Imagen: "La soledad del ocaso" del artista plástico Gustavo Boggia