Poema 3º (Poemul 3º) de Mercedes Ridocci (trad. în română*)

 


 

Poema 3º


Papá,

fuiste ayer regocijo de mi niñez,

eres hoy ausencia derramada.

Día tras día,

en el silencio del destierro

vierto citas secretas

de íntimas miradas,

de apacibles palabras,

de brindis sonoros

y suaves caladas

Hoy, una vez más,

el canto de tus cenizas

me devuelve tu voz caliente,

tus amarillos dedos de tabaco negro,

tu copa y la mía cantando melodías

tu olor a nueces e higos,

tu guiño.

 

 

Poemul 3º


Tată,

mi-ai fost până mai ieri inima copilăriei,

azi ești absența ce-o simt peste tot.

Zi după zi,

în tăcerea rămasă în urmă

las întâlniri secrete

de priviri repetate,

de cuvinte placide,

de clipe sonore

și șoapte în doi.

Azi, a câta oară,

cântul de sub cenușă

amintește de vocea ta caldă,

de degetele galbene, tăbăcite,

de cupele noastre pline cu melodii

de mirosul de smochine și nuci,

de clipitul din ochi.

 

*trad. în română A.L.

 

Poema nº 3 de la sección: Breves poemas a mis padres:

https://mercedesridocci.blogspot.com/2019/06/poemas-mis-padres-la-antesala-de-la.html